Friday 26 October 2007

Nu...

{Pentru un prieten bun...}


Ninsoare timpurie, frig amar
Si zile prea scurte, gand solitar.
Frunzele cad, amar pe pamant
Si iarna iar vine, din nou suierand,
Cu frig amar si ger alb.
Cu buze reci, cu parul dalb.
Adio, dar nu vreau sa pleci,
Maine tot aici sa petreci,
Sa nu pleci, te rog mai stai
Pana cand un fulg ai sa ai
In palma ta, sa nu se topeasca,
Sa-l pastrezi, sa nu se ofileasca.
Vant dezlantuit din nori,
E vremea perfecta sa mori.
Dar nu acum,
La inceput de drum,
Caci un sfarsit nu e mai mult
Decat un inceput.
Nu te supara, nu dispera,
Totul va fi in favoarea ta,
Trebuie sa speri, si sa crezi,
Va fi mai bine, ai sa vezi.
Si te rog nu ma uita,
Sub stratul gros de nea,
In apropiata iarna grea,
Nu ma uita...

Rosu vibrant

Rosul vibrant inunda o vena
Doar ca sa iasa, la fel ca o trena,
Pe buzele fierbinti,
Pe mainile cuminti
Ce stau nemiscate pe podea,
La fel ca si Ea.
Pielea delicata,
Alba, mult prea mata,
In contact cu gresia ciobita,
Plina de rosul vibrant ce palpita
Inca de viata.
Trandafirul primit,
Acum ofilit,
Sta martor la acest tablou,
Acest neclintit mormant, ce pare nou,
Pentru un suflet mult prea obosit,
Si la fel ca trandafirul, ofilit.
Firicel de rosu vibrant
Ce te scurgi elegant
Pe brate delicate,
Pe fasii mult prea late
De rochie de bal,
Cusuta cu voal,
Acum inrosita de plans,
Plans de rosu aprins.
Scurgandu-se si ultimul strop
De rosu vibrant de pe corp,
Firicel ca de ata,
Desprinzandu-se de viata....

Exterior

Superficiali, vedeti doar in exterior,
Si astfel totul e acoperit de-un nor
De cenusa deasa
Ce ustura in incercarea stearsa
De a vedea dupa el.
Frumusetea este doar un pretext
In incercarea de a fi perfect.
Perfect mutilat de exterior,
Dar negru si gol in interior.
Un zambet larg si ochi albastrii
Ce par a fi rupti din astrii,
Ascund o profunda chinuiala
Si o vaga banuiala
De ce trebuie sa existe, dar nicicand
Nu va avea un loc in al multimii gand,
Multimea monotona, omogena, identica
Ce sustine frumusetea patetica,
Prea perfecta pentru a fi atunsa,
Prea puternica pentru a putea fi stinsa,
Mult prea idolatrizata si mult prea cuprinsa
De prejudecati si sentimente obscure
Ce transforma frumosul in urat
Cauza clara,dar nevazuta, atat
De sustinatori cat si de cei ce vor
Frumusetea excesiva afara din viata lor.
Sunt orbi, dar tot sustin
Ceea ce este pe putin
Un vis,
O iluzie...

Papusi

Desenez
Linii haotice, curbe si drepte,
Fara sens, ele se misca in soapte,
Descriind un obiect, o fiinta,
O idee, poate o stiinta.
Corpuri fara fiinta,
Atarnand ca papusa fara sfori,
Suferind in tacere, de multe ori
Neclintite.
Ele sunt idealul, sunt considerate model,
Pentru o tara lipsita de tel
Pentru popor lipsit de vointa.
In noapte se termina tot,
Disparand o data cu lumina
Probleme ce pot, sau nu pot
Sa provoace, la fel ca morfina,
Dependenta; telul omului prost
Supus orbeste, lucrand fara rost,
Controlat de altii, ce stiu a purta,
Juca si controla
Sforle omului prost.

Sunday 21 October 2007

Zbor

Creionul rosu din mana mea
Si golul din privirea ta
Ma fac sa imi doresc ceva
Un lucru ce nu poate fi atins
O iubire, un foc nestins
O stea si un infinit cuprins
In palma mea inchisa
Strans.
Ascult Luna Amara si stau
Si ma gandesc la ce vreau
La lumi straine si la nori
La alte vieti ce-mi dau fiori
Din nou.
Si desi nu pot pleca acum
Sper ca in timp voi gasi un drum
Ce ma va duce undeva
Unde voi putea evada
Unde voi putea zbura,
Nimeni nu ma va mai vedea
Nimanui nu-i va mai pasa
Ma voi transforma
In fluture.
Si astfel voi pleca
Spre alte lumi.

Delir

E intuneric iar si e tarziu
Am uitat sa visez si e foarte pustiu
Acolo
In mintea mea.
Lumina difuza de afara
Ma irita si ma sacaie iara
Si chiar si copacul imi pare pustiu
Si totul e negru si iara nu stiu
De ce.
Depresii si lacrimi
Intuneric,
Coplesitor e sentimentul himeric
Sau poate e doar o idee
Gasita o data pe-o alee
Un gand imi trece prin minte
Lipsit de un scop sau de tinte,
Un rosu vibrant ma inunda
Un negru orbitor ma sugruma
Dar e frumos sa mori
Sa se sfarseacsa in zori
Si sa te trezesti in nori
Sus. Departe.
Plutind la nesfarsit
Pe cerul pustiit
Un soare cald, albastru
Un singur nor sihastru
Un gust amar, tacere
Si apoi brusc cadere
Si nici nu-ti imaginezi cata durere.
Fiecare centimetru
Doare.
Ma zvarcolesc, incerc sa scap
Dar sunt prinsa in propriul meu cap
Plin de fobii si frici.
Evadez.
Ziua e scurta si iar e tarziu
Iarasi e noapte si eu iarasi scriu
Cuvinte fara noima
Goale...