Cuvinte

De ce
Nu mai pot vorbi?
Cuvintele buzele nu le vor a parasi,
Ma aflu captiva in fraze banale,
In cuvinte si expresii stradale,
Inapta de poezie, de scris,
Litere aleatorii, creion imprecis
Nu vor a asterne pe alba hartie
Gandurile si ideile trecand in nestire
Prin fata ochilor, prin vis.
Pe podeaua rece, gandurile mele
S-au lipit, si se lupta intre ele
Le privesc absent,
Incoerent,
Cum mor incet, dispar,
Si altele noi apar,
Si foaia alba sta alaturi
Poate, poate prinde franturi
De ganduri.

Haos

Din haos si lumea si iubirea s-au nascut
Si in haos se intorc, si se prefac in lut
Amestecat cu sange otravit si cu durere,
Cu tot ce este tainic, cu mistere.
Rosu sangeriu picteaza acea bolta
A idealurilor omenesti nascute din mandrie
Ce dainuiesc, apoi se sting, cad in uitare
Si genereaza un rau fierbinte de furie.
In miticul Olimp se strang toti zeii
Gandirii omenesti fara de trup,
Se sfatuiesc, dar parca raman ca ateii,
Fara de credinta, de noima sau de scop.
Poate Nemesis, in a ei furie,
Distruge to ce in fata-i vede
Dar zeii tot nu pot decide
Scopul vietii pe pamant.
Omul - risipa de energie si praf,
Creeaza numai ganduri negre si razboi
Si iubirea moare, inainte de a fi rostita,
Totul naste ura, moare pentru voi.
Si intunericul nu iarta, nu uita,
Timpul se opreste, visele aduna,
Soarele in asfintit nu mai vrea s-apuna.
Isi imprastie raze sangerii,
Peste toata lumea
In flacari piere totul,
Ard intruna.
Agonia nu se simte, clipa
Trece, sau ramane pe vesnicie,
Nemiscata, suspendata,
De sus ea priveste,
Atarnata ca de stele,
Dar neajungand la el,
Viseaza, dar atat.
Nu indrazneste mai mult,
Priveste cum focul mistuie lumea
Creata cu atata grija
Cladita cu o intentie buna,
Dar se face scrum in propria-i simtire
Ura, razboiul, nimicind-o in nestire...
Oare va renastea ea, ca un Phoenix
Din cenusa?
Sau pana si cenusa este otravita?

Poate...
Renaste, poate iubirea razbeste,
Domina totul, reface o stea
Dar fragila, moare din nou,
La nesfarsit.
Ciclul acesta, renascand si murind,
Slabeste de fiecare data
O iubire infima, prea slaba
Dar renaste mereu, sperand,
La o lume perfecta visand.
Doar vise, la fel ca si clipa
Ce sta suspendata in acest moment final
Un ultim moment de triumf al fricii
Dupa care este doar tacere.
Clipa prelungita in etern,
Ce nu cunoaste moarte,
Ce nu cunoaste...

Iubire si ura, un singur pas
Despartindu-le in lume,
Contopindu-le-n visare,
Prea aproape de omul
Ce nu stie a deosebi
Prieten de dusman,
Iubindu-l si urandu-l deopotriva.
Clipa suspendata in etern,
Te intrebi ce a dus la haos?
Aceasta granita prea subtire,
Acest pas mic, usor de confundat
De muritori, dar si de zei,
Pentru care muzica este si
Iubire dar si tunet.
Si atunci te mai intrebi
Draga clipa, de ce...

Nici poeti nici filozofi
Nu vorbesc in scrierile lor
De haos. Dar nu de cel lumesc,
Ci de cel ceresc, ascuns in vise,
In ganduri, in suflete, trairi
Sau in iubiri.
Neinteles de multi, el este ocolit,
Nebagat in seama, rugunit.
Acesta la randul lui se dezvolta,
Creste, mana in mana cu moartea.
Isi sorb reciproc voluptatea, traiesc
Se contopesc,
Palpita, sunt vii.
Dar neinsemnate, ele rapesc omului
Viata.

Astfel draga clipa, eternitatea
La picioarele tale se intinde,
O eternitate, suspendata ca si tine,
In haos...

Prima ninsoare

Prima ninsoare, fulgue usor
Fum se ridica pe cer, incolor
Copacii incarcati cu frunzele lor
Stau nemiscati in calmul decor
Lumina ascunsa de nori
Si albul acestei ninsori
Acopera totul, incet cazand,
De sus.
Dar noaptea se lasa
Mandra craiasa
Cu valul ei intunecat
Iar frigul cel de mult lasat
Ingheata totul,
Timpul este-nmarmurit,
Totul a intepenit,
Clipele se prelungesc
La nesfarsit.

Chin...

Linii haotice trasez obsedant
In stanga, in dreapta, constant
Forme se contureaza
Nervii cedeaza
Albul se murdareste
Creierul nu mai gandeste
Linii negre, groase
Incep sa se lase
Sa nu se mai distinga
Obiectul sa se stinga
Im marea de linii groase...