Ultimii ani

In final ce conteaza?Nu va conta nici cum ai reusit, nici pe cine ai manipulat sau pe cine ai mintit. Rezultatul este important.Asta in cazul in care esti o persoana lipsita de orice fel de constiinta. Dar asta e adevarul. Nu conteaza nimic la sfarsit. Nici cat de sus ai fost, nici cat de departe ai ajuns. Stai si te gandesti in urma, cat de departe ai fi fost daca nu ai fi renuntat, si simti fori pe sira spinarii. Poate daca ai fi continuat. Si acum toata lumea te acuza. Nici cum nu e bine. Dar ce sa-i faci? Incerci sa te acomodezi cu noua situatie, si sa ignori privirile insistente ale celor din jur. Nu stii de ce atata agitatie pentru un lucru

atat de marunt. Si totusi te simti pustiit, stors de toata energia, ca dupa o saptamana de munca neintrerupta. Te simti de parca o pauza de la tot ti-ar prinde bine, sa te detasezi complet de cei din jur, sa stai frumos in lumea ta. Dar binenteles ca nu e posibil. Toti au nevoie de tine. Daca nu de ajutor, atunci macar de ceva ce ai tu, sau doar de cuiva cui sa se planga. Si te-ai saturat sa te prefaci ca ii intelegi pe toti. Nici partea cand tu ii ignori nu mai functioneaza. S-au prins.Si totusi, nici macar unul nu e dispus sa asculte ce spui tu. Macar sa se se prefaca interesati.Dar se poarta mai rau ca la 7 ani.

- Hai o data, ce tot astepti?

Astepti sa treaca acesti ani, sa ai viata in propriile maine, ca sa nu mai dai vina pe altii ca ti-o strica. Asa macar vei fi sigur cine este vinovatul. Si nici macar nu o sa-ti mai pese. Acum dai vina pe vecinu de la 2 sau pe femeia de servici, incercand sa te pacalesti cumva ca mai ai scapare, ca atunci cand vei fi "mare" totul se va schimba, va fi mai usor. Dar problema e ca te inseli. Cu cat trece mai mult timp, totul este tot mai complicat, mai complex, si apasa tot mai tare pe umerii tai. Daca acum nu ai doza de maturitate necesara pentru a trece anumite obstacole, mai incolo nu mai ai scuze. Dreptatea va fi subiectiva, si nu tot timpul de partea ta. Si judecatorii sunt oameni.

- Daca nu vii, te iau de o aripa si te zvarlu in masina.

Si daca tot te zvarle, spune-i sa-ti arunce si valiza. Daca pleci acum sau mai tarziu ti-e totuna.

In mintea ta se invart ultimele cuvinte ale tatalui tau inainte ca mama sa plece: "daca nu pleci te zvarlu in strada", si te gandesti serios sa pleci daca mi auzi vreodata ceva asemanator. Dar presat de timp si de sentimente, te urci in masina, caci inca cineva poate sa-ti comande ce sa faci. Si o data cu sunetul motorului ce se pierde pe strada pustie, te pierzi si tu din nou in ganduri.

Praf de stele

O sclipire, doar atat
Nu mai mult de o secunda
Un fulger alb, ce a atins
Ca un blestem, o stea.
Cazuta pe Pamant,
Sub forma omeneasca
De zei a fost uitata
Lasata jos sa planga
Si sa suspine dupa
Suratele-naltate
Acum la loc de cinste
Acolo langa zei.

Multi ani de-atunci trecura
Si din frumosul astru
Ramase doar o umbra,

O ultima suflare...

Caci amestecandu-se cu oameni
Si-alaturi de ei traind,
A fost distrusa-ncet
De propria-i lumina
Ce apasa mereu
Din ce in ce mai tare.

C-o ultima suflare...

Spre zei ea se intoarce
Implorand aievea
Plangand ca nu mai poate
Dar zeii n-auzira
Si cu o ultima sclipire
In praf ea se transforma
Si vantul ce adie

C-o ultima suflare...

Lumi paralele

Doua lumi se ciocnesc violent
Ca apoi sa devina doar una
Dar totusi departe si totusi absent
Nu vor sa alunge furtuna

Copil balai cu ochii vii
Tu ii iubesti la fel
Doi sori, ce fac din noapte zi
Doi sori ce stralucesc pe cer

Iubindu-i pe-amandoi atat
Cum nimeni nu mai stie
Le-ai facut atata rau incat
Ei nu mai vor sa-nvie

Mereu o lupta intre ei,
Dar oarba, nersotita
Caci lupta pentru ochii cei
Care cu dragoste-i alinta

Copile drag, nu plange iar,
Tu nu ai nici o vina
Iubesti prea mult ,si in zadar,
Vrei prea multa lumina.

Caci nimic nu va putea trai
Cu doi sori odata,
Unul din ei tot va muri,
Sau vor muri de-odata...

Furtuna

Te vad
Prin ochiul unui geam,
Prin panza de paianjen ce vibreaza
La cea mai mica adiere...
Si esti fericit...dansezi,
Te invarti, ametesti, cazi,
Si te ridici...
Iarba parca e mai verde,
Atinsa de tine
Soarele iti lumineaza chipul,
Vantul ti-l mangaie,
Si tu visezi...

Dar de-o data cerul se intuneca
Si stai cu privirea in pamant
Parca astepti ceva...
Fulgere nu contenesc sa-ti lumineze chipul
Acum alb, si stralucitor...
Vantul iti incurca pletele,
Si hainele parca vor sa te sufoce.
Se sfasie...
In toata agitatia tu stai nemiscat,
Impietrit, alb..
Dar pe spatele tau, acum dezgolit,
Doua firicele de sange apar,
Ce curg, siroind, spre pamant.
Iar in urma lor, pielea se despica,
Si in agonie tu stai nemiscat si astepti...

In mijlocul furtunii, un fulger
Mai aprig si orbitor
Loveste,parca atras de sange ca un rechin
Si cazi in genunchi, te prabusesti
Si din spatele tau lovit,
Apar pe nesimtite doua aripi
Dar Negre ca abisul sunt,
Lucesc in lumina furtunii...
Alerg spre tine, mi-e frica..
Te iau in brate si te sarut,
Dar cu nepasare ma respingi,
Si ma arunci la o parte.
Apoi te ridici, si cu privirea spre cerul innorat
Iti desfaci aripile, si te lasi in voia vantului,
Te ridici incet, spre creatorul tau,
Furtuna...

Te privesc cum te departezi...
Cu lacrimi in ochi, iti soptesc un ultim
"te iubesc"
Dar nu pot sa fiu suparata,
Caci acolo, in mijlocul furtunii,
Am vazut cum

S-a nascut un inger...

Fata din vis

Din negura gandirii, subtire
O ata de lumina se desprinde,
Creste putin, isi continua drumul
Spre lumea de afara.
Vrea sa se materializeze in arta,
In fotografie ori desen.
Se incolaceste pe rama unei zi,
Prin crengile purpurii se inoada
Se opreste, priveste, viseaza...
In padurea deasa, cuprinsa de fiori,
O lata idee serpuieste printre ramuri,
Gadila frunzele timpului, impodobeste
Pustiul neclintit. Vant.
adiere calma, ce o poarta peste ani,
Zburand spre sfarsit si spre-nceput,
O rosie fasie, o fata...
O privire senina, ochi de margean,
Si pletele ce-i mangaie fata
In zbor ridicata spre cer.
Soarele ascuns in mijlocul padurii,
Raze de parfum plutesc,
Pe iarba moale doarme copila,
Si paru-i in vis se transforma,
Cu fiecare firicel, o noua idee,
O noua lume se naste, apoi din nou
Copila se trezeste, purtata de vant.
Cu mainile intinse, imbratiseaza cerul,
Gata de o noua aventura,
Si fasia purpurie, visul etern
O invaluie si o poarte prin padure
Spre alte lumi...

Voi sta langa tine, promit!

Iubesc
Dar ce conteaza? Cui ii pasa
De ce simt eu?
Durerea din coaste vesteste
Ca a mai trecut o clipa...
Si inca una, mereu
Mereu ceasul bate, mereu timpul trece
Captiva ca in cusca
Ma simt. Si nimeni nu vede
Suferinta ce ma apasa
Ma striveste ca pe-un flutur
Indiferent la frumusetea sa.
Intre patru pereti, sentimente
Salbatice dezlantuie vant
Ce ma tranteste la pamant
Ma zbat, dar el nu ma aude
"Vreau sa mor, in chinuri de iad
decat sa te vad indiferent, absent!"
Urlu, din nou ma izbesc,
violente, sentimente:"Dar te iubesc,
si vreau sa mor, sa fiu langa tine!"
Cuprind intre palmele reci
Crucea de pe mormantul tau
Si o sarut, de parc-ar fi vie.
Suspin langa ea, dar lacrimi nu pot
A varsa.
Pamantul inghetat ma arde de tot
Caci tu esti acolo, cu ochii deschisi
Privesti in lemnul ce te-nvaluie
Si stai nemiscat, si parca asculti
Cum vantul surd goneste.
E frig dar nu pot sa te las,
Esti singur acolo, ti-e frica
"Voi sta langa tine, promit!"
Lin ma asez langa crucea ce arde
In palmele mele semne de dor,
Cu capul in jos, cu fruntea plecata,
Astept...
Sa mor.

Inscription on a tomb stone

"All the tears in the world are meant to come out of my eyes and down my cheeks, and drown me, because, after all, I am the sorrow holder, and every sorrow in the world has to come down my face for me to be alive. It's like food and water to others, only it hurts more... And now I end the story for you, traveler, so you can continue your journey, because mine ended just before it started. With a tear I bless thee.