Sunt libera

Ma vad la mare. Singura pe mal, nu este nimeni sa imi deranjeze acest moment perfect. Rochia alba imi flutura pe langa corp si imi mangaie pielea, iar vantul se joaca in parul meu. Lumina difuza ascunde tot timpul ce a trecut peste acel nisip fin ce imi sta la picioare, scaldat in apa sarata a marii. Un soare rosu apare incet la orizont, timid, parca sa nu raneasca cu lumina sa vietatile ce se ascund printre pietricele, si pe fundul apei. Apa imi scalda gleznele si ma poarta departe, spre orizont. Gandurile mele sunt la fel de departe, la trecut, la viitor, la toate clipele fericite din viata mea, la cele triste, ascest moment reunindu-le pe toate intr-un sentiment coplesitor. O lacrima imi aluneca pe obraz, si se pierde in marea sarata.

- Vantule, ia-ma cu tine, sa plutesc departe spre soare, sa zbor asemeni unei pasari, si sa uit de mine, si de viata mea aici jos, fa-ma nemuritoare!

Incet lumina creste, si razele soarelui ma incalzesc, imi scalda chipul. Ma deschid ca o carte in fata lui, si pe raza paseste o lumina mai orbitoare decat cea solara, parca mai densa si mai fina. Ca un fum, se intreapta spre infinitul multicolor al cerului, lasandu-ma in urma sa cad fara suflare pe nisipul fin. In cadere, am vazut in sfarsit fericirea suprema, o clipa mai intensa decat toata viata mea, ce m-a facut sa imi dau seama. Eram libera. Eram nemuritoare...

E liniste

In sfarsit e liniste. Nimeni nu ma mai striga, si nimeni nu mai vorbeste.
Dar totusi e atata galagie in capul meu, incat nimic din ce fac nu are logica, sau coerenta. Am incercat sa fac ordine intai in jurul meu, crezand ca asa organizez si ideile mele. Dar nu s-a intamplat. Si am vazut ca poti sa cazi mult mai jos decat podeaua camerei. As vrea sa simt o mana calda intr-a mea, si vantul sarat al marii in par. Sa simt nisipul sub picioare, si toate problemele sa dispara odata cu spuma valurilor. Dar asemeni lor, ele revin mereu.

Poate ca in alta lume, steaua mea nu cade, si straluceste cu putere asupra viselor mele. Sau pluteste atat de aproape incat caldura ei imi incalzeste surasul... am si uitat sa zambesc, sau sa rad din toata inima.

Nu, nu te apropia, s-ar putea sa te ranesc, doar uitandu-ma la tine. am o privire plina de ace ce tasnesc la cel mai mic contact. nu, nu te apropia.

Cealalta parte a mea ar vrea sa se desprinda si sa fuga din aceasta vizuina intunecata, sa vada cu alti ochi lumea, sa zboare si sa cante. dar este legata bine de piatra numita realitate. fugi cat mai poti, traieste, dar sa te intorci sa-mi povestesti, nu uita de mine...

Dar a uitat...