Sunt libera

Ma vad la mare. Singura pe mal, nu este nimeni sa imi deranjeze acest moment perfect. Rochia alba imi flutura pe langa corp si imi mangaie pielea, iar vantul se joaca in parul meu. Lumina difuza ascunde tot timpul ce a trecut peste acel nisip fin ce imi sta la picioare, scaldat in apa sarata a marii. Un soare rosu apare incet la orizont, timid, parca sa nu raneasca cu lumina sa vietatile ce se ascund printre pietricele, si pe fundul apei. Apa imi scalda gleznele si ma poarta departe, spre orizont. Gandurile mele sunt la fel de departe, la trecut, la viitor, la toate clipele fericite din viata mea, la cele triste, ascest moment reunindu-le pe toate intr-un sentiment coplesitor. O lacrima imi aluneca pe obraz, si se pierde in marea sarata.

- Vantule, ia-ma cu tine, sa plutesc departe spre soare, sa zbor asemeni unei pasari, si sa uit de mine, si de viata mea aici jos, fa-ma nemuritoare!

Incet lumina creste, si razele soarelui ma incalzesc, imi scalda chipul. Ma deschid ca o carte in fata lui, si pe raza paseste o lumina mai orbitoare decat cea solara, parca mai densa si mai fina. Ca un fum, se intreapta spre infinitul multicolor al cerului, lasandu-ma in urma sa cad fara suflare pe nisipul fin. In cadere, am vazut in sfarsit fericirea suprema, o clipa mai intensa decat toata viata mea, ce m-a facut sa imi dau seama. Eram libera. Eram nemuritoare...