Wednesday 7 November 2007

Noapte

Ploua din nou, cu stropi mari
Si frunzele cad din copaci solitari
Totul e ud, si noaptea e deasa
Si nici un felinar nu este aprins.
Ma plimb prin ploaie, si prin negru
Fara sa simt apa ce ma patrunde
Si iese cu stropi de manie...
Picaturi ce se scurg de pe parul meu ud
Aluneca lin si cad pe asfaltul mut
O silueta se contureaza printre stropii stravezii
Dar e neagra, nu stiu cine ar putea ea fi.
O voce stinsa ma striga pe nume
O urmez in tacere, orbeste mergand.
Ea se topeste in ploaie, brusc disparand.
Ratacind printre blocuri, si printre ganduri,
Mergand peste cuvinte si printre randuri,
Ma ratacesc in amintiri si in timp.
O lumina se vede in zare, venind,
Poate un ajutor din lumea reala,
Un cal alb, un gand foarte slab.
Mergand spre lumina, ea ma inunda,
Ma invaluie si in minte-mi patrunde.
Dar vraja angelica se rupe brusc
La impactul cu lumina, dur si violent,
Ce ma aduce la realitate, brusc si constient,
Gandurile mele, in dungi rosii si mari,
Se spulbera lovindu-se de peretii tari
Ai capului meu pe asfalt spulberat,
Ai corpului meu imprastiat.
Siluete negre, tot mai multe se aduna,
O consecinta a unei existente prea comune,
Eu ii vad miscandu-se, dar nu simt
Ploaia rece ce cade siroind
Pe asfaltul inrosit, de sub mine,
Pe silueta inconstienta de sine,
Ce sta nemiscata pe sosea.
Lumina...acea iluzie, vraja marii,
Ce m-a adus in pragul disperarii,
Persista si dupa moartea mea,
Si va continua si dupa moartea ta
Sa existe,
Neconditionat...

No comments: